Eu nu inteleg...

BARBATII...Am ajuns la saturatie,nu mai suport,parca sunteti niste masinarii cu un sistem asemanator unei navete spatiale..De ce Dumnezeu sunteti asa complicati, de ce vreti sa faceti lucrurile sa fie asa de complicate?
(cazul 1.) Eu vorbesc romaneste,El vorbeste romaneste...de ce el intelege numai ce vrea el si nu ce bors mananc eu?! Ii spun ca vreau sa fim prieteni,ca nu caut sa am o relatie cu cineva si ca sunt constienta ca pierd ceva important pt mine,ca el ar putea sa-mi ofere alt gen de relatie.El e de acord cu mine,"ma intelege" si a doua zi ma suna si imi spune ca e foarte fericit ca am decis sa merg pe ideea de a avea o relatie cu el...WTF???
Si eu ma enervez bineinteles si ii explic inca o data situatia mea si inca o data si pt a mia oara si tampitul ce face: imi inchide telefonul in nas ca eu sunt de vina ca-l duc de nas, ca-l duc cu zaharelul..WTF??!!?? A doua zi ma suna..isi cere scuze..maine ma va suna iar dar e ultima oara cand mai fac concesii in privinta comportamentului lui
(cazul 2.) Eu ii spun ca am sa-l astept,ca el e persoana pe care am s-o iubesc mult timp de acum incolo el e de-acord..dupa 20 de minute ma suna si imi spune ca nu e o idee buna..BINE FRATE...NU E...
Dupa o saptamana ma intalnesc cu el(am avut o revelatie) si ii spun ca nu mai rezist sa stau in asteptarea asta daca intr-adevar m-ar fi iubit si-ar fi invins lasitatea si s-ar fi intors la mine si ca in mine va gasi mereu o persoana care il va ajuta dar eu nu-l mai caut niciodata...Ce face el??Ma saruta si imi spune ca ma iubeste(dar tot nu suntem impreuna)...WTF??!!
Mi-am propus sa nu ma gandesc mai mult decat ar trebui la aceste doua mici incidente.Mi-e sila si imi da dureri de cap inutile..
O piesa pe masura( mersi Dane ):

Piesa momentului...

Revelatie

Acest post este adresat persoanelor de sex feminin:
Cat de puternica crezi ca esti?Cand te trezesti dimineata si te uiti in oglinda,iti e rusine si iti intorci privirea?Cat de usor ai trecut peste problemele din familie,din cuplu?De cate ori ai avut impresia ca ceea ce ti s-a intamplat e prea mult ca sa-ti continui viata?De cate ori ai simtit ca esti presata de toti din jur sa alegi ceva ce nu vrei sau nu-ti place?
Sincer...nu am nici un sfat sa nu ajungi in situatia asta..in situatia de a-ti pune toate sau doar una dintre intrebarile astea.In ultimele trei luni am trait iadul pe pamant..si poate ca as fi continuat sa traiesc asa daca nu as fi avut o revelatie:Sunt o femeie puternica,pot trece peste tot,am trecut prin prea multe porcarii in 22 de ani ca sa-mi puna capac un tampit care nu a stiut sa-si respecte cuvantul dat si cererea in casatorie.Barbatii sunt lasi si ipocriti,cand dau de greu fug in directia opusa.Stiu ca suna aiurea si multi o sa-mi sara in cap(dar desi mai sunt cativa barbati in viata mea,nu pot sa exclud ideea de lasitate).
Pana la urma urmelor,ajung la vorba mamei mele:fiecare e pentru el si ca indiferenta doare cel mai mult.
In concluzie:Putem sa reusim,nu avem nevoie de barbati sa ne simtim implinite,nu avem nevoie de ei sa ne continuam viata!!Fii tu insati si cine te accepta,te merita cu adevarat..cine nu: da-i fix la dracu'!!!

In amintirea ta Ionut &Mircea &Cristi

E dureros si tulburator deoarece in cateva zile voi comemora amintirea a 3 dintre cei mai buni prieteni ai mei...Pe Ionut si Mircea i-am pierdut in urma cu 4 ani din cauza unui accident de masina stupid si pe Cristi acum 6 ani din cauza unei neintelegeri.Au fost niste oameni extraordinari care au plecat mult prea devreme de pe pamant la varsta de 21 de ani.Sunt putini cei care si-au pus amprenta asupra vietii mele,dar ei fac parte din acesti oameni.Imi/va promit ca nu voi plange,ba chiar voi zambi si imi voi aminti momentele minunate petrecute impreuna.

Doar pentru voi e dedicata piesa asta:

O zi din viata mea...

E o zi putin neobisnuita de asta simt nevoie de a o impartasi :d
De dimineata: Ma trezesc fain frumos ma duc la scoala,ma intalnesc cu profesorul meu coordonator,imi zice ca am facut o treaba draguta cu licenta mea(moment in care ma simt destul de bine),plec de la scoala,ma intalnesc intamplator cu o colega si ies la o cafea cu ea si apoi sa ne clatim putin ochii cu niste preturi si apoi ma indrept inspre casa putin obosita si bucuroasa in egala masura.Totul absolut normal pana aici,nu?Cand am iesit de la metrou in Obor,astept ca tot omu' sa se faca verde sa traversez.Se face verde,ajung pe undeva pe la jumatatea trecerii cand ma izbeste ceva brusc in piciorul drept si cad...si imi dau seama ca am sange pe fata...imi curgea sange de la nas.Sub influenta adrenalinei ma ridic in picioare(desi tremuram din toate incheieturile) si ma postez in fata masinii lui(era un taran la volan)si ii zic ceva de genu': "Frate nu m-ai omorat inca,ia mai da o data poate iti iese!!!!"In scandalul izbucnit au fost pomeniti toti sfintii-ranitii,parintii,familia(intelege-ti voi).M-am sters fain frumos pe fata cu apa de la o florareasa si cu un pachet de servetele de la o tipa si m-am dus acasa...
La vreo 6 ore dupa...mi se mai intampla un incident stupid,asta as putea spune ca e mai stupid din toata viata mea si eu sunt genul de om care se accidenteaza in mediul casnic destul de des,ma rog.Eu am un dulap in hol,unde imi tin ca tot omul incaltamintea.Am avut intentia sa pun o pereche de papuci in dulap si mi-a scapat unul si mi-am intins mana sa-l iau de jos..si cand mi-am dat seama ca nu ajung mi-am indreptat capul..fix in momentul ala a sarit un surub de la o balama si mi-a intrat balamaua fix in ochi(e de la sine inteles ca au fost pomeniti toti sfintii,ranitii,dumnezei,etc).Din injuraturi am ajuns la ras si plans..plangeam de durere si radeam de cat de stupid trebuie sa fie incidentul asta.Mi s-a umflat ochiul...nu s-a invinetit pt ca l-am tratat cu gheata..dar daca rad ma doare ingrozitor.
Mdap e edificator postul meu...nu ma supar daca se amuza cineva...mie mi se pare amuzant,Karma mea o ia razna..putin cate putin.Combinatii ciudate..pe timp de zi imi merge bine si seara trebuie sa patesc ceva..
Piesa ce urmeaza cred ca se potriveste..Mix-uri gresite in viata de zi cu zi:

Unde mergem de 1 aprilie??

Bunul meu prieten Ioan,nici de data asta nu m-a dezamagit...Va participa la un nou eveniment ,dragut, despre care va voi povesti in urmatoarele:
"Toate creaturile ghiduşe să-mbrace straie de mare sărbătoare căci sosesc Trubadurii Nebuni din Aprilie să ne-ncânte cu sunete magice: Latam Ştrengaru, Babaleku Şugubăţu, Roua Ghiduşa, DiMiTrip Poznaşu, Alphaspiral Cârcotaşu. Cai verzi pe pereţi de veţi vedea, să ştiţi că vinovaţi sunt Cote Hâtru şi Susma Pezevenghiu.

Vino la cheful organizat de Thrancians şi Spacesheep cu mare TAM TAM la Club Suburbia din Bucureşti miercuri 1 aprilie de la orele 22:00 şi zbenguie-te in voie. Trage bileţelul de la intrare şi află ce esti. Şi de esti vesel, poznaş, năstruşnic, mucalit, amuzant, băşcălios, caterincos, chefliu, voios, ciocoflender, şugubăţ, nebunatic, comic, ghiduş, hâtru, pişicher, hazliu, jovial, măscărici, miştocar, nostim, pezevenghi, cârcotaş, şmecher, bazaochi, caraghios, ştrengar, glumeţ, bufon, păcală, tândală ori bulă, sa se audă in 4 zări!

E prilej de zbânţuială, păcăleală, fără pricină ori gâlceavă, pentru toti cei ce poartă farmece şi voioşie. De veţi cuteza jocul a juca... cine ştie... ce veţi crea."

Deci ati inteles,dragii mei,"cititori fideli"?Miercuri,1 aprilie,incepand cu ora 22:00,mergem in Suburbia(nu uitati intrarea 10 Ron).Ne vedem acolo...

Ma gandesc la tot ce a fost.....

Grasu XXL - La adapost
Asculta mai multe audio Muzica »

Refren (villy):
Ma gandesc la tot ce-a fost
Chiar daca stiu ca-i dureros
Si cand simt ca nu mai pot
Alerg la adapost…

Asta-i o scrisoare, am pus in ea un pic de soare
Am pus lacrimi pe foaie pt sora mea mai mare
Lacrimi de bucurie, ca n-am de ce sa plang
Ca asa a fost sa fie si acum va spun la toti pe rand,
Razand, ca-s cel mai norocos
Am langa mine oameni care imi ofera adapost
M-ai ridicat de jos,m-ai sters,mi-ai zis fratie,
Nu fi prost,urmeaza tot ce-i mai frumos
Si acum ca incepe tot n-am cum sa-ti multumesc
O sa spui ca n-am de ce, ba da pt ca traiesc
Hai sa ma vezi cat sunt de plin de viata
Astept un nepotel, astept sa-l vad cum o sa creasca
Stiu ce o sa simta, si eu am fost crescut de tine
Nu exista adapost mai bun decat cand sunt cu tine
Fratie tine, mi-ai zis sa nu o scriu,
Am scris-o, iarta-ma altfel nu am cum sa fiu

Refren:
Ma gandesc la tot ce-a fost
Chiar daca stiu ca-i dureros
Si cand simt ca nu mai pot
Alerg la adapost…

N-o sa spun,n-o sa zic,n-o sa scriu
Foaia e murdara,s-a murdarit incet,stiu
Anii trec si-ti mananci ficatu-n tine
Ca ai crescut cum m-ai crescut,tata tine
Asa pot sa vorbesc si eu cu tine
Ai plecat devreme cu o parte din mine
Si am devenit barbat, de fapt stii
Te uiti la mine zi de zi,
Fiecare secunda din fiecare zi,
Ma adapostesc in imagini vii
Cum vii cu bani si-i pui pe masa
In fiecare dimineata, mama prin casa,
Eram in siguranta. Fa curat in camera,dragos
Ca mananci bataie. mai tarziu mama
Mi-aduc aminte pe foaie
Tot ce n-am facut si as fi vrut
Si acum am scut, nu mai arat ca doare

Refren:
Ma gandesc la tot ce-a fost
Chiar daca stiu ca-i dureros
Si cand simt ca nu mai pot
Alerg la adapost…

Stii, ei nu sunt fratii mei pe bune
Dar sunt un norocos ca i-am gasit dintr-atata lume
Si ma iubesc si ii iubesc si innebunesc
Ca nu sunt langa mine,am unde sa ma adapostesc
N-am cum sa ocolesc,m-au ajutat sa cresc
Sa spun tot ce gandesc, vorbesc
Cu ei acum cand scriu si ma asculta sigur
Ca singur, eu nu am cum sa fiu
Si n-am de unde sa stiu ce o sa se intample in continuare
Dar daca ei is cu mine atunci astept cu nerabdare
Viata e frumoasa, desi te pune la incercare
Traieste-o fratioare, bucura-te in continuare
Si striga tare cand esti fericit sau cand te doare
Suntem cu totii oameni cu caracteru-n buzunare
Chiar si cu atat avem atat de mult

Refren:
Ma gandesc la tot ce-a fost
Chiar daca stiu ca-i dureros
Si cand simt ca nu maï pot
Alerg la adapost…

hmmm...

Daca incep sa scriu iar o iau razna in ganduri...asculta-mi gandurile intr-o piesa:

Ce se intampla???

Cred ca am luat-o razna rau...De ce??S-au intamplat multe lucruri in ultima vreme si imi e destul de greu sa le procesez.In ultimele trei saptamani mi-au murit doua persoane cunoscute din familie..din senin sau nu imi vine destul de greu sa ma gandesc la asta.Cea mai afectata e mama si asta pentru ca cei care au murit erau apropiati de varsta ei si se gandeste tot mai mult ca la un moment dat ii va veni si ei timpul.Ce pot sa fac sau sa-i zic sa nu se mai gandeasca cand chiar eu ma uit la verisoara mea Andra si nu imi dau seama cat de greu trebuie sa fie pentru ea sa afle ca tatal ei a murit si sa continue sa traiasca sa gaseasca o ratiune in viata asta,un motiv pentru care sa continue?
Am vrut sa-i spun verisoarei mele toate cliseele:"i-a venit timpul","poate asa e mai bine"."continua sa traiesti in onoarea lui,sa devii o persoana mai buna,pt ca asa isi dorea el" si toate mi se opresc ca un nod amar in gat pentru ca stiu cat de neimportante sunt lucrurile astea.Nimeni nu ii poate alina durerea.Stiu asta mai bine ca oricine pentru ca acum 5 ani mi-a murit cel mai bun prieten si iubitul in acelasi accident de masina si nimeni nu reusea sa se apropie de mine...
Mi-a trecut prin minte chiar ca in eventualitatea in care unul dintre parintii mei ar avea aceasi soarta ca unchiul meu eu as muri odata cu ei si asta pentru ca dupa 21 de ani din viata mea simt ca nu am facut nimic care sa-i faca sa se simta cu adevarat mandri de mine...Si vreau sa le fac pe toate acum si nu pot sa le facpentru ca nu e omeneste posibil
In momente de genul asta dramele mele in viata personala,relatiile mele esuate,prietenii aruncate mi se par atat de nesemnificative...Asta e un mare defect al meu...iau un lucru cum ar fi moartea unchiului meu si rasucesc de pe o parte pe alta,pana innebunesc din cauza variantelor gasite...
Nu pot sa ma duc la inmormantare...nu ma lasa parintii mei,probabil nu vor sa vada cat de suparati/tristi sunt.Nici la prima inmormantare a matusii mele nu am fost dar acolo(si nu vreau sa sune insensibila)moartea era iminenta,a facut un atac cerebral din cauza cancerului si era in coma si au decuplat-o de la aparate...Am sa incerc sa nu ma mai gandesc asa de mult la chestiile astea si sa las lucrurile sa continue sa mearga.Tot ce pot spune spre final e:"Sa le fie tarana usoara"

Inca nu...

Nu mi-a revenit inspiratia :))...Mi-am adus aminte de o poezie pe care a scris-o o cunostinta acum ceva mult timp dar e simpatica si draguta si poate veti vrea sa o impartasiti cu cineva drag...
"Am sa-mi ascund sarutul in palma ta,
Sa uiti de el acolo ,sa nu mai stiu nici eu,
Si cand va trece timpul peste fiecare
Atunci cand vei fi singur si cand iti va fi greu
Atunci cand amintirea-mi suava si plapanda
Din sufletu-ti ca fumul de mult va fi pierit
Cand eu voi fi tacere sau lacrima sau umbra
Si nici n-o sa tii minte c-odata ne-am iubit
Cand o sa doara viata si-o sa inveti ce-i plansul
Si-n jur nu va fi nimeni sa-ti stearga lacrima
Atunci din intamplare ,sa-mi regasesti sarutul
Farama mea de suflet,uitata la tine in palma..."
Daca o recunoasteti sau o atribuiti unei persoane cunoscute spuneti-mi ca poate avem pe cineva in comun:d