marți, 24 martie 2009

Ce se intampla???

Cred ca am luat-o razna rau...De ce??S-au intamplat multe lucruri in ultima vreme si imi e destul de greu sa le procesez.In ultimele trei saptamani mi-au murit doua persoane cunoscute din familie..din senin sau nu imi vine destul de greu sa ma gandesc la asta.Cea mai afectata e mama si asta pentru ca cei care au murit erau apropiati de varsta ei si se gandeste tot mai mult ca la un moment dat ii va veni si ei timpul.Ce pot sa fac sau sa-i zic sa nu se mai gandeasca cand chiar eu ma uit la verisoara mea Andra si nu imi dau seama cat de greu trebuie sa fie pentru ea sa afle ca tatal ei a murit si sa continue sa traiasca sa gaseasca o ratiune in viata asta,un motiv pentru care sa continue?
Am vrut sa-i spun verisoarei mele toate cliseele:"i-a venit timpul","poate asa e mai bine"."continua sa traiesti in onoarea lui,sa devii o persoana mai buna,pt ca asa isi dorea el" si toate mi se opresc ca un nod amar in gat pentru ca stiu cat de neimportante sunt lucrurile astea.Nimeni nu ii poate alina durerea.Stiu asta mai bine ca oricine pentru ca acum 5 ani mi-a murit cel mai bun prieten si iubitul in acelasi accident de masina si nimeni nu reusea sa se apropie de mine...
Mi-a trecut prin minte chiar ca in eventualitatea in care unul dintre parintii mei ar avea aceasi soarta ca unchiul meu eu as muri odata cu ei si asta pentru ca dupa 21 de ani din viata mea simt ca nu am facut nimic care sa-i faca sa se simta cu adevarat mandri de mine...Si vreau sa le fac pe toate acum si nu pot sa le facpentru ca nu e omeneste posibil
In momente de genul asta dramele mele in viata personala,relatiile mele esuate,prietenii aruncate mi se par atat de nesemnificative...Asta e un mare defect al meu...iau un lucru cum ar fi moartea unchiului meu si rasucesc de pe o parte pe alta,pana innebunesc din cauza variantelor gasite...
Nu pot sa ma duc la inmormantare...nu ma lasa parintii mei,probabil nu vor sa vada cat de suparati/tristi sunt.Nici la prima inmormantare a matusii mele nu am fost dar acolo(si nu vreau sa sune insensibila)moartea era iminenta,a facut un atac cerebral din cauza cancerului si era in coma si au decuplat-o de la aparate...Am sa incerc sa nu ma mai gandesc asa de mult la chestiile astea si sa las lucrurile sa continue sa mearga.Tot ce pot spune spre final e:"Sa le fie tarana usoara"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu