Nu credeam ca voi mai trece prin experienta asta vreodata...speram ca cel putin de data asta soarta..destinul sa ma ocoleasca...s-ar parea ca totusi greselile din trecut inca imi umbresc prezentul...Prima oara cand m-am indragostit..am daruit trup si suflet acelei relatii..eram in liceu,eram ne-experimentata,credeam ca daca El imi oferea cerul si pamantul putem sa stam impreuna pana la sfarsit..sau cel putin pana la primul divort :d...Eram dispusa sa-mi abandonez familia..sa ma casatoresc cu el...sa devin o intretinuta..sa renunt la facultate..sa ajung sa port kilograme de aur si sa ma plimb cu soferul si Mertanul prin oras.Pe 13 mai s-a despartit de mine prin telefon...nici nu a a avut curajul sa-mi spuna in fata..m-a durut si poate ca inca ma doare..dar nu atat de mult...odata cu despartirea aceea am lasat o bucata de suflet in urma si zambetul..timp de aproape 2 ani nu am fost in stare sa zambesc..sa fiu fericita..sa simt fericirea asa cum am simtit-o prima oara.
Pe 29 mai,dupa 2 ani,l-am cunoscut pe Catalin...eram cea mai fericita persoana...il iubeam..invatasem sa iubesc din nou...m-am increzut in relatia asta cu toata fiinta mea,poate mai mult decat prima data...am trecut peste multe certuri si necazuri si minciuni...Dupa 6 luni am primit un inel cadou...cu o rugaminte speciala..sa devin sotia lui..Am acceptat,cu o singura conditie..trebuia sa astepte sa termin facultatea si sa ma angajez...Nunta trebuia sa fie in 2010...o planuisem punctual...pana cand a venit socul..pe 1 februarie ne-am despartit...Nu am mai rezistat,eram distrusa de toate certurile si discutiile si gelozia...
Acum plang..nu stiu daca mi-a mai ramas ceva din suflet sau incredere...am ramas singura inca o data..si poate ca pt ultima oara,nu stiu..merg pe strada,stiu ca barbatii se uita la mine dar de fiecare data cand observ asta imi vine sa-mi smulg sufletul de durere si disperare.Nu stiu daca sunt facuta sa fiu singura,prieteni nu mai am cu cine sa vorbesc..CINE POATE SA-MI SPUNA???CAT MAI DUREAZA???cat timp dureaza durerea unei despartiri???
Despărţirile sunt cele mai de ...rahat! Dar un bun prieten de-al meu mi-a spus: mereu să îţi aminteşti lucrurile bune, cele care te fac să zâmbeşti. Mereu să priveşti aceste despărţiri ca pe o experienţă. La urma urmelor viaţa este un CV. Cu puncte forte şi mai puţin forte. Nu trebuie să te demoralizezi în halul ăsta. Fă o listă cu ce vrei să faci în următoarele 2-3-10 luni şi încearcă să te ţii de ea. O să ajungi la finalul ei şi o să constaţi că te simţi mult mai bine. Încearcă. Nu are ce rău să iţi facă.
RăspundețiȘtergereEste prima data cand intru la tine pe blog. Nu te cunosc si nici tu nu ma cunosti. Am citit trista poveste, dar as vrea sa cred ca iti pot schimba putin de tot starea. Nu stiu daca ar prinde bine vreun sfat, oricare ar fi el. Se spune ca in dragoste nu se dau sfaturi, pentru ca ea este de la caz la caz.
RăspundețiȘtergereDe fiecare data se intampla ca despartirile sa doara. Durerea se accentueaza pe masura ce relatia este mai sudata. Faptul ca ai trecut prin astfel de momente care te-au facut sa crezi ca ti-ai pus sufletul pe tava in fata unor oameni care s-au dovedit a nu merita acest lucru, se numeste trecere prin viata.
Multi dintre noi au avut deceptii. Ele te fac, probabil, sa fii mai precauta cu cel ce va urma dupa ultimul regret. Un singur lucru este sigur : nu exista niciun motiv sa nu mergi mai departe. Invatam din greseli, iar greselile ne ghideaza uneori spre fericirea absoluta, daca exista.
As fi incantat sa purtam o discutie mai larga pe aceasta tema, dar si pe altele. Ciresica poate confirma sau nu ca sunt o persoana cu care se poate vorbi.
va dura exact atat cat permiti tu sa dureze...eu am permis asa mai mult de un an si rau am facut...dar dupa cum stii deja greselile exista pentru a invata din ele...;)
RăspundețiȘtergereehh, se mai intampla si astfel de evenimente, nu sunt placute, da' cred ca le putem supravietzuii, oricum, important este drumul, nu sfarsitul.
RăspundețiȘtergerefollow the doctrine.just about always.