Speranta

Totul s-a sfarsit odata cu stingerea luminii vii
Totul a avut un inteles
Acum totul e o mare de minune
Ce rost mai are sa traim?
Cand stim ca tot acolo ne ducem
Ce rost mai are viata
Cand moartea e mai puternica decat ea?
Ce rost mai are sa cautam semnificatii intortochiate
Cand nu ne ajuta la nimic...
Lacrima cade pe pamant si este absorbita
Si noi suntem absorbiti de necunoastere
Totul are un sfarsit si un inceput
O noua sansa ni se ofera
Pacat ca ne ofilim inainte de a o consuma...
Dar niciodata nu e prea tarziu sa o luam de la inceput!

Pentru Bogdan C. si Monica M.

Minunea

Totul este negru pe pamant
Nici macar tu nu poti schimba destinul
Razele soarelui s-au speriat de noi
Si au fugit
Ce pacat!
Credeam ca mai avem o sansa
Sa traim fericit in paradis
S-a spulberat totul...
Ziduri se ridica intre noi
Si niciodata nu ne vom mai putea atinge
Niciodata nu ne vom mai putea rosti soapte
Ce pacat!
Vom ramane straini
In lumi diferite nu ne vom mai recunoaste
Vom ramane tristi
Poate printr-o minune soarele va rasari si in coltul nostru
Negrul va fi inlaturat dintre noi
Si vom putea vedea seninatatea cerului
Cu ochii deschisi si umezi
Fiindca am primit o sansa...
O sansa pe care o meritam!

Pt Bogdan C.