Imi place ce vad in jurul meu, in ultima vreme..nu-mi place ce simt..sau cel putin nu-mi place majoritatea timpului. Sunt in sesiune(ca se tot intreba Iris ce mai fac) sunt proaspat angajata intr-un post incredibil de bun pentru cariera mea si pentru viitorul meu, sunt groaznic de stresata, abia reusesc sa dorm dar... Dar am observat ca mai sunt cativa oameni in jurul meu care desi inainte nu obisnuiau sa zambeasca acum zambesc..mai rarut ca-i mai dragut dar totusi e o imbunatatire. Imi place zambetul lor, ma face sa ma simt bine, ma fac sa zambesc la randul meu, sa ma gandesc ca mai sunt si lucruri bune in viata mea si ca pot si eu sa zambesc... Multumiri speciale revin d-rei Iris, d-lui Andy si d-lui Radu, pentru zambetul lor sincer:
Drame de c***t, mai exact. Da stiu si eu am trecut printr-o drama identica dar eu cel putin am scuza, nu aveam pe nimeni langa mine care sa-mi spuna: "Fata mea, timpul le vindeca pe toate, totul o sa fie bine intr-un final, el nu te merita, am trecut si eu prin asta si uite am supravietuit" si alte tampenii de genul asta. Dar sa ai in fata ta un exemplu elocvent, o persoana care iti arata si te sfatuieste cum sa faci si ce sa faci si tot sa te duci la fund ca proasta...e prea mult pentru mine sa inteleg. DA, sunt nervoasa si asta din cauza colegei meie ,sau ma rog, fosta colega de apartament. Frate, o persoana mai proasta ca asta n-am vazut.Bun inteleg ca n-ai avut familia alaturi,prieteni nici atat..dar stai cu mine in casa si ma minti ca duda in fata?? Dupa care ma suna taica-su si imi spune de un presupus avort si ar fi ajuns la asta pentru ca tatal copilului a lasat-o pentru ca e prea urata(i-a luat 3 ani si jumatate sa-si dea seama de aspectul asta). Ea mi-a zis ca tipul pleaca din tara ,naiba sa-l pieptene, la furat si ca se vor desparti pentru ca nu pot avea o relatie la distanta. Eu mint in viata mea de zi cu zi si in 23 de ani pot spune ca m-am perfectionat si sunt in proces de a-mi da masterul si vine o pustoaica de 18 ani si ma minte in fata in speranta ca voi varsa o lacrima alaturi de ea. WRONG!!! Bottom line e ca din toata combinatia asta tot eu am iesit vinovata, cum dracu?! Aparent parintii ei (oameni simpli, de la tara, dintr-un sat aproape de Ploiesti) au citit printre randuri niste chestii spuse de mine si au incercat sa vorbeasca cu ea, ea avand o cadere psihica+tentativa de sinucidere si "aproape au dat-o afara din casa" si eu sunt vinovata si multe alte apelative, citandu-l pe d-l Halic "m-a umplut de doamne ajuta"!! Mda..e un articol de ca**t..dar trebuia sa ma descarc si eu cumva, undeva!
P.S. : Sper ca cel putin asa v-am adus zambetul pe buze:P P.S.2: Dedicatie pentru fosta mea colega,cu o mica schimbare de sex:
Am vorbit cu prietena mea cea mai buna despre problema asta in urma cu un an...de atunci nu mi-a mai spus nimic despre acest subiect. Voiam sa o intreb de fiecare data cand o vedeam dar simteam ca atunci cand ne apropiam de subiectul asta atmosfera devenea tensionata si renuntam. Surprinzator acum o saptamana a deschis ea subiectul..am fost emotionata, mi-au dat lacrimile dar am incercat sa ma stapanesc, sa fiu puternica pentru ea. Tremura si se uita in gol cand vorbea cu mine si din cand in cand mai sorbea din paharul cu vin rosu. Mi-a spus din nou despre ce era vorba si eu m-am prefacut ca am uitat discutia avuta deja si am lasat-o sa vorbeasca: acum un an a aflat ca detine gena cancerului ovarian, bunica, mama, sora ei au avut simptome, tumori dar tratate la timp nu au scapat de sub control, ea a inceput sa se simta rau si nu e doar psihologic ci si fizic, fusese la un control de rutina dar vestile primite au intristat-o atat de tare incat nu a vrut sa aibe confirmarea finala ca e lucrul de care se temea cel mai mult. La insistentele mele si-a facut programare pentru un control mai amanuntit dar cum dura inca o saptamana au inceput sa o acapareze gandurile negre, a trecut destul de repede de la teama la groaza si apoi a renuntat si sa mai vorbeasca despre asta. In momentul in care am intrebat-o de ce imi spune lucrurile astea tocmai acum in pragul sarbatorilor, m-a trecut un fior rece, crezand ca are o explicatie dureroasa de dat dar m-a linistit oarecum spunandu-mi ca nu a facut inca controlul ca s-a programat pentru saptamana asta (miercuri) si ca vrea sa merg cu ea pentru ca singura nu ar mai ajunge acolo. Stie ca e vorba de inconstienta aici dar groaza care a cuprins-o trece de orice limita. Mi-a povestit cu lacrimi in ochi ca nu stie de ce a asteptat pana acum, ca-i este frica, ca daca i s-ar confirma banuielile nu stie ce ar putea sa faca in viitor, vrea sa fie sotie, mama, bunica, sa aibe o cariera....Mi s-a rupt sufletul, mi-am promis ca voi fi alaturi de ea in fiecare moment si ca o voi ajuta cum am sa pot indiferent de diagnostic. In cele din urma mi-a spus ca a vazut intamplator un film si poate ca asta a fost elementul declansator "Ruj rosu pentru zile negre" era invidioasa ca actrita principala a avut atata putere de decizie sa-si ia viata in brate si sa caute sprijinul in tot ceea ce o inconjoara si ca in cele din urma a reusit...EA de ce nu ar putea? Ma are pe mine, familia nu s-ar da inapoi, iubitul ei o sprijina in orice si nu ar parasi-o daca ar afla (bineinteles ca sunt singura care stie ce se intampla :( ). Cred ca ma apuca pe mine teama...mi-am pierdut prea multi prieteni nu cred ca as putea sa suport sa o pierd si pe EA. Miercuri e ziua decisiva...indiferent de cat de optimista par eu...tot va fi greu!!!
Eu chiar inteleg ca de sarbatori apar tot felul de produse pline de chimicale si cu arome nebanuite...dar am vazut o reclama care m-a dat peste cap. Unul dintre motivele pentru care au aparut urmatoarele produse a fost si inovatia adusa in piata alimentara...dar totusi Cum dracu' ??? Despre ce vorbesc?!? Cei de la Scandia au scos pe piata, cu ocazia sarbatorilor "delicatese Pate Sibiu de sarbatoare" si mai exact: Porc cu mere si scortisoara; Gascacu caise si coniac; Rata cu stafide si rom. "
Nu am inceput de prea multa vreme sa-l ascult pe Nosferatu dar imi place foarte mult asa ca va impartasesc vreo doua piese. Trebuie sa specific: mi se pare ca si Lu-k suna promitator....
Bai, n-am mai scris de ceva vreme...si nu pentru ca nu am avut despre ce ci pentru ca mi-a fost lene... Si inca imi e..sa nu ne intelegem gresit :)). Nu cred ca am despre ce sa scriu, ceva concret si sa se merite citit...dar macar sunt constienta de starea deplorabila a blogului. Chiar ma gandeam acum cateva zile sa-l sterg si asta pentru ca majoritatea articolelor fac parte din trecut, s-au schimbat multe de atunci..nu mai sunt aceeasi persoana sau cel putin asa imi zic cei din jur si asa imi place mie sa cred. Tot ce pot spune in momentul de fata e ca sunt fericita..n-am mai fost atat de fericita de ani buni. Nu sunt neaparat fericita pentru ca am intalnit un barbat incredibil care ma completeaza si scoate ce e mai bun din mine ci si pentru ca lucrurile din viata mea incep incet-incet sa se aseze la locurile lor. ERA TIMPUL!!!!
Mda...ca sa fie totul in ton cu starea de spirit si cu stilul caracteristic in care am scris pana acum am sa atasez piesa relatie mele, cea care descrie totul exact asa cum e :p
Am vazut filmul aseara...am dat din greseala peste el, ma plimbam pe youtube si am dat peste piesa interpretata de Jennifer Love Hewitt si mi-a placut la nebunie. Asta probabil pentru ca cumva ceva din ea se potriveste cu un moment din viata mea. Versurile mi s-au parut pe masura filmului...am plans cu lacrimi de crocodil, mi-am descarcat sistemul. E greu sa treaca o perioada dificila in care sa vrei sa plangi si sa nu poti... Take my heart back - Jennifer Love Hewitt
It will be alright, you said, tomorrow, Don't you cry, Don't you shed a tear. When you wake up, I will still be here, When you wake up, We'll battle all your fears.
And now I'll take my heart back Leave your pictures on the floor, Steal back my memories I can't take it anymore. I cried my eyes out And now I face the years, The way you loved me Vanished all my tears.
Just a little more time was all we needed Just a little time for me to see All the lies that life can give you Or how it can ser you free.
So now I'll take my heart back, Leave your pictures on the floor, Steal back my memories I can't take it anymore. I cried my eyes out Oh, and now I face the years. The way you loved me Vanïshed all my tears.
La, la, la, la, la La, la, la, la, la La, la, la La, la, la La, la
P.S. : Tema de gandire...sentimentul de dragoste e un impuls irational de auto-distrugere deghizat intr-un sentiment de fericire?
Dupa o perioada zbuciumata si extrem de dezamagitoare..am inceput sa visez din nou. Am ajuns in punctul in care tot ce s-a intamplat rau in viata personala a fost ingropat si au ramas doar amintirile frumoase. Imi amintesc primul sarut, prima imbratisare, prima noapte petrecuta impreuna, primul trandafir primit, primul "te iubesc", prima data cand mi-a cunoscut parintii, prima oara cand mi-a pus inelul pe deget... Visez sa se mai intample inca o data si poate va fi pentru ultima oara sau poate nu...poate se va intoarce la mine...poate ii va parea rau in cele din urma si va vrea sa raman aici. Sau poate sunt doar vise... Voi continua sa visez si sa zambesc, atat cat va mai dura:
Nu am mai scris de prea multa vreme...Nici nu stiu cu ce as putea sa incep acum. S-au intamplat multe lucruri despre care ar fi trebuit sa scriu dar cheful de distractie era prea mare ca sa pot sa pun in aplicare intentia de a scrie. Dati-mi o idee... Piesa veche da' buna :
.jpg)
.JPG)