miercuri, 25 martie 2009
Ma gandesc la tot ce a fost.....
Grasu XXL - La adapost
Asculta mai multe audio Muzica »
Refren (villy):
Ma gandesc la tot ce-a fost
Chiar daca stiu ca-i dureros
Si cand simt ca nu mai pot
Alerg la adapost…
Asta-i o scrisoare, am pus in ea un pic de soare
Am pus lacrimi pe foaie pt sora mea mai mare
Lacrimi de bucurie, ca n-am de ce sa plang
Ca asa a fost sa fie si acum va spun la toti pe rand,
Razand, ca-s cel mai norocos
Am langa mine oameni care imi ofera adapost
M-ai ridicat de jos,m-ai sters,mi-ai zis fratie,
Nu fi prost,urmeaza tot ce-i mai frumos
Si acum ca incepe tot n-am cum sa-ti multumesc
O sa spui ca n-am de ce, ba da pt ca traiesc
Hai sa ma vezi cat sunt de plin de viata
Astept un nepotel, astept sa-l vad cum o sa creasca
Stiu ce o sa simta, si eu am fost crescut de tine
Nu exista adapost mai bun decat cand sunt cu tine
Fratie tine, mi-ai zis sa nu o scriu,
Am scris-o, iarta-ma altfel nu am cum sa fiu
Refren:
Ma gandesc la tot ce-a fost
Chiar daca stiu ca-i dureros
Si cand simt ca nu mai pot
Alerg la adapost…
N-o sa spun,n-o sa zic,n-o sa scriu
Foaia e murdara,s-a murdarit incet,stiu
Anii trec si-ti mananci ficatu-n tine
Ca ai crescut cum m-ai crescut,tata tine
Asa pot sa vorbesc si eu cu tine
Ai plecat devreme cu o parte din mine
Si am devenit barbat, de fapt stii
Te uiti la mine zi de zi,
Fiecare secunda din fiecare zi,
Ma adapostesc in imagini vii
Cum vii cu bani si-i pui pe masa
In fiecare dimineata, mama prin casa,
Eram in siguranta. Fa curat in camera,dragos
Ca mananci bataie. mai tarziu mama
Mi-aduc aminte pe foaie
Tot ce n-am facut si as fi vrut
Si acum am scut, nu mai arat ca doare
Refren:
Ma gandesc la tot ce-a fost
Chiar daca stiu ca-i dureros
Si cand simt ca nu mai pot
Alerg la adapost…
Stii, ei nu sunt fratii mei pe bune
Dar sunt un norocos ca i-am gasit dintr-atata lume
Si ma iubesc si ii iubesc si innebunesc
Ca nu sunt langa mine,am unde sa ma adapostesc
N-am cum sa ocolesc,m-au ajutat sa cresc
Sa spun tot ce gandesc, vorbesc
Cu ei acum cand scriu si ma asculta sigur
Ca singur, eu nu am cum sa fiu
Si n-am de unde sa stiu ce o sa se intample in continuare
Dar daca ei is cu mine atunci astept cu nerabdare
Viata e frumoasa, desi te pune la incercare
Traieste-o fratioare, bucura-te in continuare
Si striga tare cand esti fericit sau cand te doare
Suntem cu totii oameni cu caracteru-n buzunare
Chiar si cu atat avem atat de mult
Refren:
Ma gandesc la tot ce-a fost
Chiar daca stiu ca-i dureros
Si cand simt ca nu maï pot
Alerg la adapost…
marți, 24 martie 2009
Ce se intampla???
Cred ca am luat-o razna rau...De ce??S-au intamplat multe lucruri in ultima vreme si imi e destul de greu sa le procesez.In ultimele trei saptamani mi-au murit doua persoane cunoscute din familie..din senin sau nu imi vine destul de greu sa ma gandesc la asta.Cea mai afectata e mama si asta pentru ca cei care au murit erau apropiati de varsta ei si se gandeste tot mai mult ca la un moment dat ii va veni si ei timpul.Ce pot sa fac sau sa-i zic sa nu se mai gandeasca cand chiar eu ma uit la verisoara mea Andra si nu imi dau seama cat de greu trebuie sa fie pentru ea sa afle ca tatal ei a murit si sa continue sa traiasca sa gaseasca o ratiune in viata asta,un motiv pentru care sa continue?
Am vrut sa-i spun verisoarei mele toate cliseele:"i-a venit timpul","poate asa e mai bine"."continua sa traiesti in onoarea lui,sa devii o persoana mai buna,pt ca asa isi dorea el" si toate mi se opresc ca un nod amar in gat pentru ca stiu cat de neimportante sunt lucrurile astea.Nimeni nu ii poate alina durerea.Stiu asta mai bine ca oricine pentru ca acum 5 ani mi-a murit cel mai bun prieten si iubitul in acelasi accident de masina si nimeni nu reusea sa se apropie de mine...
Mi-a trecut prin minte chiar ca in eventualitatea in care unul dintre parintii mei ar avea aceasi soarta ca unchiul meu eu as muri odata cu ei si asta pentru ca dupa 21 de ani din viata mea simt ca nu am facut nimic care sa-i faca sa se simta cu adevarat mandri de mine...Si vreau sa le fac pe toate acum si nu pot sa le facpentru ca nu e omeneste posibil
In momente de genul asta dramele mele in viata personala,relatiile mele esuate,prietenii aruncate mi se par atat de nesemnificative...Asta e un mare defect al meu...iau un lucru cum ar fi moartea unchiului meu si rasucesc de pe o parte pe alta,pana innebunesc din cauza variantelor gasite...
Nu pot sa ma duc la inmormantare...nu ma lasa parintii mei,probabil nu vor sa vada cat de suparati/tristi sunt.Nici la prima inmormantare a matusii mele nu am fost dar acolo(si nu vreau sa sune insensibila)moartea era iminenta,a facut un atac cerebral din cauza cancerului si era in coma si au decuplat-o de la aparate...Am sa incerc sa nu ma mai gandesc asa de mult la chestiile astea si sa las lucrurile sa continue sa mearga.Tot ce pot spune spre final e:"Sa le fie tarana usoara"
Am vrut sa-i spun verisoarei mele toate cliseele:"i-a venit timpul","poate asa e mai bine"."continua sa traiesti in onoarea lui,sa devii o persoana mai buna,pt ca asa isi dorea el" si toate mi se opresc ca un nod amar in gat pentru ca stiu cat de neimportante sunt lucrurile astea.Nimeni nu ii poate alina durerea.Stiu asta mai bine ca oricine pentru ca acum 5 ani mi-a murit cel mai bun prieten si iubitul in acelasi accident de masina si nimeni nu reusea sa se apropie de mine...
Mi-a trecut prin minte chiar ca in eventualitatea in care unul dintre parintii mei ar avea aceasi soarta ca unchiul meu eu as muri odata cu ei si asta pentru ca dupa 21 de ani din viata mea simt ca nu am facut nimic care sa-i faca sa se simta cu adevarat mandri de mine...Si vreau sa le fac pe toate acum si nu pot sa le facpentru ca nu e omeneste posibil
In momente de genul asta dramele mele in viata personala,relatiile mele esuate,prietenii aruncate mi se par atat de nesemnificative...Asta e un mare defect al meu...iau un lucru cum ar fi moartea unchiului meu si rasucesc de pe o parte pe alta,pana innebunesc din cauza variantelor gasite...
Nu pot sa ma duc la inmormantare...nu ma lasa parintii mei,probabil nu vor sa vada cat de suparati/tristi sunt.Nici la prima inmormantare a matusii mele nu am fost dar acolo(si nu vreau sa sune insensibila)moartea era iminenta,a facut un atac cerebral din cauza cancerului si era in coma si au decuplat-o de la aparate...Am sa incerc sa nu ma mai gandesc asa de mult la chestiile astea si sa las lucrurile sa continue sa mearga.Tot ce pot spune spre final e:"Sa le fie tarana usoara"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)